Filozofia (filosofia) (gr. φιλοσοφια, philein şi sophia, dragoste de înţelepciune): disciplina autonomă a culturii având ca obiect cunoaşterea formelor şi proceselor gândirii. Filozofia este o modalitate de gândire şi investigare, formată dintr-un ansamblu de noţiuni şi idei, care tinde să cunoască şi să înţeleagă sensul existenţei sub aspectele sale cele mai generale, o concepţie generală despre lume şi viaţă.
Ce este Filosofia???
Filosofia este una din principalele forme ale manifestării spiritului uman. Întrebarea cum se poate defini filosofia este chiar şi ea una filosofică. Pentru introducerea conceptului putem spune că este studiul înţelesurilor şi justificărilor sau credinţelor despre cele mai generale sau universale aspecte ale lucrurilor, un studiu care nu este realizat prin experimente şi observare atentă, ci prin formularea problemelor şi oferirea soluţiilor lor, argumentarea soluţiilor oferite şi discuţia dialectică a tuturor acestora. Filosofia studiază concepte generale precum existenţa, bunătatea, cunoaşterea sau frumuseţea. Pune întrebări precum "Ce este bunătatea, în general?" sau "Este cunoaşterea posibilă ?". În termeni generali, filosofia este studiul critic, speculativ sau analitic al exteriorului şi interiorului în plus faţă de studiul reflectiv asupra metodei de studiere a unor asemenea subiecte. În prezent filosofia este dominată de teme, nu de sisteme. Filosofia actuală este una orientată spre acţiunea socială, căutându-şi aplicaţii in toate domeniile, de la afaceri si până la problemele ecologice.
Perspectiva propusă de filosofie este una:
* totalizatoare (reflectă ansamblul cunoaşterii umane, realitatea obiectivă, subiectivă, sensul lucrurilor, problemele şi fenomenele)
* auto-reflexivă (reflecţia personală şi autonomă vizează edificarea sinelui)
* antropocentrică (cunoaşterea este o relaţie între subiectiv şi realitatea obiectivă)
* axiologică (stabileşte trepte sau priorităţi valorice în elaborarea sensurilor)
Tematica majoră a filozofiei:
Ramuri, problematici şi orientări ale filozofiei:
Jacques-Louis David - "Moartea lui Socrate"
Metode de filozofare
(filozofice):
Stilurile sau manierele de filozofare
Raffael - "Şcoala de la Atena"
Istoria filozofiei
Primele gânduri filozofice îşi află rădăcinile în mitologie, cu
deosebire în cea greacă. Miturile încercau să dea răspunsuri şi
explicaţii cauzale unor lucruri şi fenomene naturale încă neclare,
cutremur, fulger etc., precum şi despre om şi univers, căutând
interpretări şi răspunsuri logice la aceste interogaţii. Primii
filozofi au fost matematicieni, fizicieni şi practicieni ai ştiinţelor
naturale. În antichitate
Orient
Primele texte filozofice au apărut în India, în filozofia hindusă 1500
î.e.n. Aceste cărţi au fost mai întâi religioase, descriind moduri şi
ritualuri specifice credinţei. Curentele clasice filozofice au apărut
pe la 500
î.e.n., o dată cu înfiinţarea mai multor şcoli pe întreg cuprinsul
Indiei. Aceste cărţi au rămas fără autor cunoscut, deoarece în acea
vreme în India nu se obişnuia menţionarea autorului unei opere. În China, aflăm trei mari tradiţii filozofice: taoismul, confucianismulul şi budismulul. Aceste trei şcoli au determinat găndirea filozofică a Chinei antice.
Centre culturale ale Orientului antic:
- Egiptul antic: Cartea morţilor expune itinerariul religios ritualic al vieţii de după moarte.
- Mosopotamia: Imperiul Sumer şi Acad, Asiria: predomină problematica cosmologică.
- Iran: Zarathustra (gr. Zoroaster) (560 î.e.n.), a înfinţat prima şcoală monoteistă: Ahura Mazda
("cel mai deştept domn"), cu aspecte dualiste. Discipoli săi se numeau
zarathustreni, iar după apariţia islamului s-au numit "parsi".
Occident
- Filozofia antică: apare aproape concomitent în intervalul secolelor VII-VI î.e.n., în Europa (Grecia) şi în Orient (China sau India).
- Filozofia medievală: perioadă începând - simbolic - de la anul 529 e.n., când ultima şcoală de filozofie din Atena
este desfiinţată, şi cuprinzând mileniul (sec. VI-XVI) care pune capăt
Antichităţii, marcând într-un mod inedit, printr-o puternică amprentă
neoplatonică şi creştină, reprezentarea şi structurile de reflecţie
asupra lumii.
- Filozofia contemporană: perioada, ulterioară neohegelianismului şi postkantianismului, care marchează apariţia unor noi premise filozofice: pozitivismul, existenţialismul, materialismul senzualist, realismul idealist şi filozofia vieţii, circumscrisă foarte larg începând cu secolul XIX până în zilele noastre.
- pragmatismul (Charles S. Peirce, William James, John Dewey)
- pozitivismul (Auguste Comte)
- Arthur Schopenhauer
- Friedrich Nietzsche
- Henri Bergson
- filozofia analitică (Ludwig Wittgenstein)
- Bertrand Russel
- fenomenologia (Franz Brentano, Edmund Husserl, Max Scheler, Hannah Arendt, Maurice Merleau-Ponty, Dietrich von Hildebrand, Emmanuel Levinas.)
- Martin Heidegger
- Ayn Rand
- existenţialismul (Soeren Kierkegaard, Jean-Paul Sartre, Gabriel Marcel, Karl Jaspers)
- hermeneutica (Paul Ricoeur, Hans-Georg Gadamer)
- filozofia politică (John Stuart Mill, Friedrich Hayek, Karl Popper, Isaiah Berlin, John Rawls)
- teoria critică (Şcoala de la Frankfurt: Theodor W. Adorno, Herbert Marcuse, Walter Benjamin, Erich Fromm, Jürgen Habermas, Max Horkheimer)
- structuralismul şi post-structuralismul (Claude Lévi-Strauss, Louis Althusser, Gilles Deleuze, Michel Foucault, Pierre Bourdieu)
- deconstructivismul (Jacques Derrida)
- "noua filozofie" franceză (Bernard-Henri Lévy, Jean-Paul Dollé, Christian Jambet, Guy Lardreau, André Glucksmann, Jean-Marie Benoist)
- mediologia (Régis Debray)
- tendinţe şi personalităţi actuale (Jürgen Habermas, Jean Baudrillard, Francis Fukuyama, Samuel P. Huntington, Richard Rorty, Peter Sloterdijk, Alain Finkielkraut, Noam Chomsky, Milton Friedman, Alain Badiou, Slavoj Žižek)
|
