Четверг, 28.03.2024, 14:58
Facultatea de Istorie şi Filosofie Gr. V
Главная | Регистрация | Вход Приветствую Вас Гость | RSS
Мeniul Saitului
Categoriile
Мои статьи [0]
Filosofi [50]
Viata si activitatea marilor filosofi
Chat
Statistic

Онлайн всего: 1
Гостей: 1
Пользователей: 0
Intrare
Главная » Статьи » Filosofi

Arthur Schopenhauer

Arthur Schopenhauer

Filozofi occidentali
Filozofia secolului XIX
Arthur Schopenhauer
Arthur Schopenhauer
Nume - Arthur Schopenhauer
Naştere - 22 februarie 1788 Stutthof/Danzig, Polonia
Deces - 21 septembrie 1860 (Frankfurt am Main), Germania
Şcoală/tradiţie - Kantianism , Idealism
Interese principale
Metafizică, Estetică, Fenomenologie, Morală, Psihologie
Idei importante
Voinţă , Rădăcina cvadruplă a raţiunii
Influenţe A influenţat
Kant, Platon, Rousseau, Giacomo Leopardi, Spinoza, Berkeley, Hume, Descartes, Budism, Hinduism

Wagner, Nietzsche, Eminescu, Wittgenstein, Freud, Jung, Hermann Hesse, Thomas Mann

Arthur Schopenhauer (n. 22 februarie 1788, Stutthof/Danzig - d. 21 septembrie 1860, Frankfurt am Main), a fost un filozof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului "voinţei" în sfera reprezentării lumii şi în comportamentul uman.

Biografie

Arthur Schopenhauer s-a născut în 1788 la Danzig (astăzi Gdansk/Polonia), fiu al unui comerciant, care îl destinase şi pe fiul său negustoriei. Împreună cu tatăl, face numeroase călătorii prin Europa. După moartea acestuia în 1809, începe mai întâi studiul medicinei la Universitatea din Göttingen, la care renunţă pentru a se dedica studiului filozofiei. În 1811 pleacă la Berlin, unde audiază cursurile lui Friedrich Schleiermacher şi ale lui Johann Gottlieb Fichte. Se transferă la Iena şi, în 1813, obţine titlul de Doctor în Filozofie cu dizertaţia "Cu privire la rădăcina cvadruplă a principiului raţiunii suficiente" (Über die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grunde). În acelaşi an întâlneşte la Weimar pe Goethe, cu care discută teoria acestuia asupra culorilor. În lucrarea apărută după aceea, "Despre vedere şi culori" (Über das Sehen und die Farben, 1816), expune propria sa concepţie în acest domeniu, în contradicţie cu opiniile lui Goethe.

În 1819, primeşte însărcinarea de a ţine cursuri la Universitatea din Berlin, unde preda şi Hegel, care era în acel timp figura dominantă a filozofiei germane, acum criticat vehement de Schopenhauer. Opera principală a lui Schopenhauer, "Lumea ca voinţă şi reprezentare" (Die Welt als Wille und Vorstellung, 1819) apare în acelaşi an. Predă ca docent la Universitatea din Berlin până în anul 1831, când, din cauza unei epidemii de holeră, a cărei victimă a fost Hegel, se refugiază la Frankfurt am Main, unde va trăi retras până la sfârşitul vieţii ca filozof liber. Aici începe studiul filozofiei budiste şi hinduiste precum şi al misticilor creştinismului primitiv, fiind influenţat în special de Meister Eckhart şi Jakob Böhme. În acest timp îi apar lucrările "Voinţa în natură" (Über den Willen in der Natur, 1836), "Cele două probleme de bază ale eticii" (Die beiden Grundprobleme der Ethik, 1841), aforismele grupate în Parerga und Paralipomena (1851).

Schopenhauer moare în Frankfurt la 21 septembrie 1860.


Opera filozofică

Lumea ca voinţă şi reprezentare

Sub influenţa lui Platon şi a lui Immanuel Kant, Schopenhauer se situează în problema teoriei cunoaşterii pe poziţia idealismului. Dar în cadrul acestei concepţii, Schopenhauer îşi susţine propriile sale vederi şi combate filozofia lui Hegel. Bazat pe achiziţiile ştiinţelor naturale, dezvoltă un punct de vedere original asupra fiziologiei percepţiei. După Schopenhauer, lumea exterioară există numai în măsura în care este percepută şi prezentă în conştiinţa omului, deci ca reprezentare. El nu este totuşi întru totul de acord cu Kant, care considera că "lucrul în sine" (das Ding an sich) ar fi mai presus de orice experienţă senzorială şi în consecinţă nu ar putea fi cunoscut. Schopenhauer susţine că Voinţa stă la baza reprezentării lumii, având o puternică forţă lipsită de raţiune şi de scop. Spre deosebire de Hegel, consideră că lumea şi istoria sunt lipsite de sens şi de o ţintă finală. Voinţa stă nu numai la baza acţiunilor omului, ci determină întreaga realitate, organică sau anorganică. Voinţa se manifestă în lumea animală ca forţă vitală şi ca impuls spre procreare. Această teorie asupra "primatului voinţei" reprezintă ideea centrală a filozofiei lui Schopenhauer şi a avut, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea până în actualitate, o influenţă crescândă asupra gândirii filozofice

Estetica

Concepţiile lui Schopenhauer asupra literaturii şi artei sunt o consecinţă directă a pesimismului său şi a influenţei filozofiei budiste. Voinţa este un impuls existenţial care nu dă nici o satisfacţie, dimpotrivă, creând permanent noi necesităţi ce nu pot fi în întregime satisfăcute, devine o sursă de suferinţă. De aceea nu poate exista o fericire de durată; viaţa este o vale a plângerii, plină de dureri. La un nivel superior, însă, omul se poate sustrage dictatului Voinţei, reuşind să se elibereze. Eliberarea de suferinţă se realizează prin negarea Voinţei, care poate fi obţinută prin contemplaţia artistică sau prin asceză, renunţare şi meditaţie. Prin artă, omul scapă de sub dominaţia Voinţei şi devine un "subiect pur şi pasiv al cunoaşterii".

Concepţii asupra moralei

În timp ce omul se poate elibera doar temporar de cătuşele Voinţei prin contemplaţia artistică, concepţia etică a lui Schopenhauer dă soluţia negării durabile a Voinţei. Spre deosebire de Kant, etica lui Schopenhauer nu se bazează pe raţiune şi pe legile morale; el vede în "milă" singura modalitate a comportamentului moral. Prin compătimire şi înţelegerea suferinţei lumii, omul îşi depăşeşte egoismul şi se identifică cu semenii săi (Über die Grundlage der Moral, 1840). Metafizica lui Schopenhauer poartă eticheta budismului; tot astfel etica sa este impregnată de concepţia budistă asupra lumii şi de misticismul creştin.

Influenţele filozofiei lui Schopenhauer

La apariţia operelor sale, Schopenhauer nu s-a bucurat de o atenţie deosebită. Mai târziu însă, mulţi s-au revendicat de la gândirea sa. În domeniul filozofiei a exercitat o influenţă deosebită asupra gândirii lui Friedrich Nietzsche, Henri Bergson, Ludwig Wittgenstein sau Emil Cioran, în literatură se recunoaşte influenţa lui Schopenhauer asupra operelor lui Lev Tolstoi, Mihai Eminescu, Marcel Proust, Thomas Mann sau Michel Houellebecq. În psihologie ideile sale au fost preluate de Eduard von Hartmann şi Sigmund Freud.

Категория: Filosofi | Добавил: Z_AndrerY (19.11.2009)
Просмотров: 945 | Рейтинг: 0.0/0
Всего комментариев: 0
Имя *:
Email *:
Код *:
Saite si carti
  • Sait de Filosofie in Limba Rusa
  • Vox Philosophiae
  • Siteul unui student de la USM
  • Revista cu filosofie
  • Revista de filosofie antica
  • Sait Cu Citate Filosofice
  • Saitul Universităţii de Stat din Moldova
  • Becul Nevozut
  • -------------------------------------------------CĂRŢI
  • OMUL GREC J.P. Vernant
  • Coran
  • Faust de Johann Wolfgang von Goethe
  • Andrei-Cosmovici-PSIHOLOGIE-GENERALA
  • Copyright MyCorp © 2024
    Сделать бесплатный сайт с uCoz