Aristotel
Aristotel (Greacă: Αριστοτέλης) (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanţi filosofi ai Greciei Antice,
clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al
şcolii peripatetice. Deşi Platon a pus bazele filosofiei, Aristotel
este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia şi a
dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranţă afirma că Aristotel este
întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă de sine stătătoare. A
întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica
formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a ştiinţelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.
Date biografice
Aristotel s-a născut la Stagira
(motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraş din peninsula
Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul
regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea şi bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea din familie aristocratică.
Rămas orfan de copil, Aristotel îşi petrece primii ani la Stagira şi Pella, iar la 18 ani intră în Academia lui Platon, unde rămâne 19 de ani, mai întâi elev apoi profesor; după moartea lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia
devenind consilierul tiranului Hermias. De fapt este începutul unei
serii de călătorii pentru cunoaşterea şi studiul formelor de stat şi de
conducere existente la acea perioadă. În 343 î.Hr.,
a fost chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru a desăvârşi
educaţia tânărului Alexandru (cel care avea să rămână în istorie ca Alexandru cel Mare).
În ceea ce priveşte înfăţişarea sa, se ştie că avea ochii mici,
picioare subţiri, vorba cepeleagă, însă avea îmbrăcăminte plăcută,
tunsoare minunat îngrijită şi inele cu pietre scumpe de o rară
frumuseţe Laert V.I.1.
Referitor la viaţa sa personală se afirmă că s-a îndrăgostit de amanta
(concubina) prietenului său, s-a căsătorit cu ea, şi-i aducea daruri
care se aduceau doar divinităţilor Laert V.I.4. În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăţilor greceşti i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înfiinţat propria lui şcoală – Liceul (Lykeion sau şcoala peripatetică), şcoală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani şi îşi va continua neobosit cercetările. În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea duşmănie faţă de macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an mai târziu. La conducerea şcolii îi succede Theofrast, cel mai important discipol al său.
Opera
Ca şi magistrul său, Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile
sale au ca şi autorul o istorie interesantă. Ele au fost redescoperite
treptat, dintre care Poetica abia în perioada Renaşterii, deci unele dintre ele pot rămîne necunoscute şi pînă în prezent. După moartea lui Teofast, urmaşul lui Aristotel la conducerea şcolii, lucrările marelui filosof sînt duse în Asia Mică,
unde putrezesc în subsoluri, fiind readuse la Atena pe la 100 î.e.n. În
86 î.e.n., sînt aduse la Roma şi ajung mai tîziu pîna la Andronicus din Rodos. Vastul sistem filosofic şi ştiinţific conceput de Aristotel, uimitor prin diversitate (logică, teologie, politică, estetică, fizică, astronomie, zoologie
etc.) şi profunzime, a stat la baza gândirii medievale creştine şi
islamice şi a fost axul culturii Occidentului până la sfârşitul secolului al XVII-lea. Din cele peste 150 de lucrări care îi sunt atribuite (Diogenes Laertios menţiona 145), s-au păstrat 47.
Opera sa cuprinde:
Discursuri cu caracter retoric
Dialoguri în genul celor platonice
Tratate de erudiţie
Lucrările lui Aristotel sunt împărţite în cinci categorii şi formează Corpus Aristotelicum
Scrieri de logică
- Organon – scrierile de logică (titlul "Organon" nu îi apatţine lui Aristotel)
- Categorii (Categoriae)
- Despre interpretare (De Interpretatione)
- Analitica Primă (Analytica Priora)
- Analitica Secundă (Analytica Posteriora)
- Topica (Topica)
- Respingerile Sofistice (De Sophisticis Elenchis)
Scrieri despre ştiinţă
Scrieri metafizice
Scrieri etice
Scrieri estetice
Concepte
- Filosofia = ştiinţă a cauzelor prime, o cercetare a fiinţei ca fiinţă
- Substanţă = Fiinţa în sine, imuabilă (identică cu sine).
Acel tip de realitate a cărei existenţă nu este dependentă de altceva
(v. Categorii, 2). În acest sens, substanţa poate fi universală, adică
substanţă secundă (ca gen, specie, esenţă), respectiv particulară sau
substanţă primă (înţeleasă ca individual).
- Materia = "Forma în potenţă" sau "potenţialitate pură". Fiinţa în potenţă, în stare nedeterminată (virtualitate).
- Forma = fiinţa în act, determină materia (energie)
- Primul Motor = cauza mişcării din lume; este mişcătorul nemişcat, Act pur, imaterial, gândire pură (divinitatea supremă)
- Omul = este un compus din materie şi formă. Corpul nu este
materie decât într-un sens metaforic deoarece, ca substanţă primă, şi
corpul trebuie înţeles tot ca un compus formă-materie. Astfel, tot ceea
ce este perceptibil ca şi corp este act al corpului, adică formă în
act. De asemenea, sufletul individual este la rândul său un compus care
are drept formă intelectul. În concluzie, omul este o substanţă având
ca formă sufletul intelectiv.
-
- = fiinţă morală, capabilă de acţiuni în vederea binelui
- = fiinţă socială "zoon politikon" (vieţuitoare socială), tinde în
mod natural să trăiască în stat şi foloseşte statul drept mijloc pentru
dobândirea autarhiei, adică a condiţiei necesare practicării virtuţii
dianoetice.
- = caută frumosul, arta fiind o imitaţie a realităţii cu rol de Katharsis (purificare a sufletului prin disciplinarea pasiunilor)
- Statul = anterior familiei şi individului, este un organism natural; ideal este statul având clase sociale bine determinate
- Statul = scopul său este fericirea, dobândită ca stare ce
însoţeşte practicarea virtuţilor; statul condus de omul cel mai virtuos
este monarhia (poate degenera în tiranie). Alte forme de guvernământ
sunt aristocraţia (poate degenera în oligarhie), republica (poate
degenera în demagogie – guvernarea celor inculţi)
- Ştiinţele = sunt:
-
- Teoretice (matematică, fizică, metafizică)
- Practice (etică, politică, economie)
- Poetice (arte tehnice, retorica, poetica)
- Adevărul = corespondenţa conceptelor cu realitatea
- Logica = introducere şi pregătire a tuturor ştiinţelor, analiză a legilor gândirii (care sunt şi legi ale realităţii)
- Categoriile = modalităţile de exprimare a fiinţei:
Substanţa, Cantitatea, Calitatea, Relaţia, Locul, Timpul, Poziţia,
Averea, Pasiunea, Acţiunea. Substanţa semnifică faptul de a fi (fiinţa
nedeterminată), în timp ce restul de nouă categorii exprimă
determinaţii ale substanţei. Substnţa este o realitate care nu are
nevoie de altceva ca să existe, în timp ce categoriie desemnează
realităţi a căror existenţă depinde de substanţă ("nu pot fi în afara
unui substrat" - v. Categorii, cap. 2).
|
