Henri Bergson
Henri-Louis Bergson (n. 18 octombrie 1859 — d. 4 ianuarie 1941) a fost scriitor şi filosof evreu francez ale cărui idei au pătruns şi în literatură, prin intermediul operei lui Proust.
Studiază la Ecole Normale Supérieure unde obţine în 1881 examenul de agregat în filozofie. În 1889 îşi susţine doctoratul în litere cu două teze: Essai sur les données immédiates de la concience şi Quid Aristoteles de loco senserit. A fost numit profesor la Collège de France în 1897, a făcut politică şi, după primul război mondial,
a fost interesat de chestiunile internaţionale. Este foarte apreciat
pentru remarcabilele sale opere filozofice, care i-au adus Premiul Nobel pentru Literatură în 1927.
Filozofia sa este una dualistă – lumea acoperă două tendinţe aflate
în conflict – forţa vieţii (élan vital) şi lupta lumii materiale
împotriva acelei forţe. Fiinţele umane înţeleg materia prin intelectul
lor, cu ajutorul căruia evaluează lumea. Acestea exprimă doctrinele
ştiinţifice şi privesc lucrurile ca entităţi independente în spaţiu. În
contrast cu intelectul se află intuiţia, care provine din instinctul
animalelor inferioare. Intuiţia ne oferă o idee despre forţa vieţii
care străbate toate fiinţele. Intuiţia percepe realitatea timpului;
durata este exprimată din punctul de vedere al vieţii şi nu se poate
divide sau măsura. Durata este explicată prin fenomenul memoriei.
Opera
Legături externe
| 
