Heraclit
Heraclit din Efes (Greacă: Ηρακλειτος Herakleitos) (aproximativ 535 - 475 î.Hr.), cunoscut ca "Obscurul" (Skoteinos), a fost un filozof grec presocratic. El nu a fost de acord cu Thales, Anaximandru şi Pitagora în legătură cu substanţa fundamentală şi considera că elementul fundamental din care derivă toate celalalte este focul, în locul apei, aerului sau pământului,
cum considerau filozofii care l-au precedat. Acest lucru a dus la
convingerea că schimbarea este un lucru real şi că stabilitatea este
iluzorie. Pentru Heraclit, totul este "într-un flux", după cum spune
binecunoscutul său aforism "Panta Rei":
Παντα ρει και ουδεν μενει
Totul curge, nimic nu rămane neschimbat.
De asemenea a devenit cunoscut pentru că a afirmat: "Nici un om nu
poate să intre în apa aceluiaşi râu de două ori, deoarece nici râul şi
nici omul nu mai sunt la fel." Această afirmaţie exemplifică punctul
culminant al credinţei materialiste. Materia lucrurilor se transformă
tot timpul şi singurul lucru constant este forma, care poate fi
exprimată în limbajul atemporal al formulelor matematice.
Punctul de vedere al lui Heraclit, prin care explicarea schimbării
ar trebui să fie baza oricărei teorii naturale se opunea foarte
puternic lui Parmenide, care considera că schimbarea este o iluzie şi că totul este static.
Unica sa scriere care s-a păstrat, căreia posteritatea i-a dat titlul de Peri physeos
(Despre natură), nu este o lucrare sistematică, ci mai degrabă un
jurnal în care autorul şi-a consemnat, sub formă de maxime, concluziile
asupra unor probleme-cheie ale filozofiei.
Interpretarea celor 130 de fragmente rămâne şi astăzi subiect de
dispută. Totul în univers şi societate se supune unei ordini necesare,
desemnate de Heraclit cu numele logos. Gândirea lui Heraclit a avut în antichitate o puternică influenţă asupra stoicilor; a exercitat o constantă fascinaţie pentru Hegel, Marx, Engels şi Lenin.
Referitor la limbajul lui Heraclit, Socrate i-ar fi spus lui Euripide:
"Partea pe care am înţeles-o e minunată şi îndrăznesc să cred că e la
fel şi cea pe care n-am înţeles-o; dar este nevoie de un cufundător din
Delos spre a înţelege totul" (Diogene Laerţiu, II, 22)
| 
