Niccolò Machiavelli
Filisof occidental
Filosofia renascentista |
Detail of 1500 portrait of Niccolò Machiavelli by Santi di Tito |
Nume - Niccolò di Bernardo dei Machiavelli |
Naştere - 3 mai 1469
Florenţa |
Deces - {{{deces}}} |
Şcoală/tradiţie - {{{şcoală_tradiţie}}} |
Interese principale |
{{{interese_principale}}} |
Idei importante |
{{{idei_importante}}} |
Influenţe |
A influenţat |
{{{influenţe}}} |
{{{a influenţat}}}
|
Niccolò Machiavelli (în italiana Niccolò di Bernardo dei Machiavelli)(Florenţa,3 mai 1469-Florenţa,21 iunie 1527) diplomat,functionar public,filiosof politic si scriitor italian.
Biografie
Născut în micuţul sat San Casciano in Val di Pesa,la aproximativ cincisprezece kilometrii de Florenţa,
la 3 mai 1469,fiul lui Bernardo Machiavelli (avocat aparţinînd unei
ramure sărăcite a unei influente familii Florentine) şi al Bartolomeii
di Stefano Nelli,ambii de familii culte şi de origini nobiliare dar cu
puţine resurse din cauza unor datorii ale tatălui. Intrat în serviciul
guvernului între 1469 şi 1512 în calitate de contabil,a cunoscut
succesul după proclamarea Republicii Florentine,
în 1498. A fost secretar al consiliului de zece oameni care conduceau
negocierile diplomatice şi supravegheau operaţiunile militare ale
republicii. Printre însărcinările sale s-au numărat vizitele la
suveranul francez (în 1504, 1510-1511), la Sfântul Scaun (1506), şi la
împăratul german (1507-1508). În timpul misiunilor sale diplomatice a
cunoscut mulţi dintre principii italieni şi a putut să le studieze
strategiile politice, în special cele ale lui [Cesare Borgia]], care
era preocupat, la vremea respectivă, de extinderea posesiunilor sale în
Italia centrală. Din 1503 până în 1506, Machiavelli a reorganizat
apărarea militară a Republicii Florentine. Deşi, în această perioadă,
armatele de mercenari erau folosite în mod curent, a preferat să se
bazeze doar pe recrutarea de localnici pentru asigurarea unei apărări
permanente şi patriotice a bunurilor publice. În 1512, când familia
florentină Medici a recâştigat puterea asupra Florenţei
şi republica a fost dizolvată, Machiavelli a fost destituit din funcţie
şi arestat pentru scurt timp,a fost închis în Florenţa,fiind învinuit
de o presupusă conspiraţie împotriva noii puteri. După eliberarea sa,a
fost exilat şi detaşat în San Casciano,unde şi-a scris cele mai
importante lucrări. În ciuda încercărilor sale de a câştiga încrederea
casei de Medici, nu şi-a a recâştigat niciodată poziţia înaltă pe care
o deţinuse în cadrul guvernului. Când republica a fost reinstaurată
pentru scurt timp, în 1527, a fost suspectat de mulţi republicani că ar
susţine casa Medici. În acelaşi an, a murit în Florenţa, la 21 iunie şi
a fost îngropat în Santa Cruz.
Biografie detaliata
Viata sa se divide in trei perioade;fiecare din ele reprezinta
insele istoria Florentei.Tineretea sa coincide cu maretia Florentei ca
putere italiana,sub mandatul lui Lorenzo de Medicis,Magnificul.Caderea
Medici-lor a avut loc in 1494,in acelasi an Machiavelli se integra in
serviciul public.In timpul carierei sale de ofiter,Florenta a fost
libera sub guvernarea unei republici,care a durat pina in 1512,cind
Medici-i au revenit la putere si Machiavelli si-a pierdut
postul.Medici-i au guvernat Florenta intre 1512 si 1527,cind au fost
din nou indepartati de la putere.Acesta a fost perioada de activitate
literara a lui Machiavelli si bineinteles a cresterii influentei
sale;fara indoiala,a murit la citeva saptamini dupa expulzarea
Medici-lor,la 21 iunie 1527,la cincizeci si opt de ani,fara a-si mai
recupera pozitia.
Tineretea lui Machivelli
Chiar daca exista putine dovezi din timpul tineretii lui
Machiavelli,Florenta acelor timpuri era atit de cunoscuta incit este
usor de imaginat climatul in care tinarul cetatean si-a dezvoltat
personalitatea.Florenta era un oras in care se infruntau doua curente
de opinii,unul reprezentat de austerul Girolamo Savonarola
si celalalt de Lorenzo,iubitor al splendorii.Desi puterea lui
Savonarola asupra averilor Florentei era imensa,nu se pare a fi fost de
prea mare importanta pentru Machiavello,care il mentioneaza in Principele
ca un profet infrint si dezarmat. Pe de alta parte,maretia mandatului
lui Lorenzo il impresioneaza puternic pe Machiavelli,ajungind inclusiv
sa dedice Principele
nepotului acestuia.Machiavello a fost considerat unul din marii
scriitori in colegiul sau.A fost un scriitor si un militar foarte
cunoscut care a avut influenta in umanism.
Principele
De-a lungul carierei sale, Machiavelli a căutat să creeze un stat
capabil de a rezista atacurilor externe. Scrierile sale tratează
principiile pe care este bazat un asemenea stat şi modalităţile prin
care aceste principii pot fi implementate şi menţinute. În opera sa cea
mai cunoscută, Principele (1513), descrie metodele prin care un
principe poate dobândi şi menţine puterea politică. Acest studiu, care
a fost privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei şi despotismului
unor conducători, precum Cesare Borgia, este bazat pe credinţa lui Machiavelli că un suveran nu este constrâns de normele etice tradiţionale: "Se
pune astfel problema dacă este mai bine să fii iubit decât temut, sau
invers. Răspunsul este că ar trebui să fii şi una şi alta; dar întrucât
este greu să împaci aceste două lucruri, spun că, atunci când unul din
două trebuie să lipsească, este mult mai sigur pentru tine să fii temut
decât iubit.” În viziunea sa, un principe ar trebui să fie
preocupat doar de putere şi să se supună doar regulilor care duc spre
succes în acţiunile politice. Machiavelli credea că aceste reguli pot
fi descoperite, prin deducţie, din practicile politice ale vremii, ca
şi ale perioadelor anterioare.
Alte opere importante
Formularea de către Machiavelli a principiilor istorice inerente într-o guvernare romană pot fi găsite în al său Discurs asupra primelor zece cărţi ale lui Titus Livius
(1513-1521). În studiul său, Machiavelli se îndepărtează de conceptele
teocratice medievale asupra istoriei, atribuind evenimentele politice,
într-o mai mare măsură, capriciilor omeneşti şi elementului
neprevăzutului. Printre celelalte lucrări ale sale se numără Arta războiului (1521), care descrie avantajele recrutării asupra trupelor mercenare. Istorii Florentine
(1525) interpretează cronicile oraşului, din punct de vedere al
cauzalităţii istorice. Machiavelli a fost, de asemenea, autorul
biografiei Viaţa lui Castruccio Castracani (1520), precum şi al câtorva poeme şi o serie de piese de teatru, dintre care cea mai cunoscută e Mătrăguna
(1524), o critică acidă şi obscenă a corupţiei societăţii italiene
contemporane. Multe dintre scrierile sale au anticipat formarea
statelor naţionaliste.
Numele său este şi folosit, sub forma de machiavelism, pentru a
descrie principiile puterii politice, iar persoanele care folosesc
aceste principii în viaţa politică sau personală sunt numiţi frecvent
machiavelici.
|