Nikolai Berdiaev

Nikolai Berdiaev
Data naşterii	19 martie 1874
Locul naşterii	Kiev
Data decesului	24 martie 1948
Locul decesului	Clamart, Franţa
Naţionalitate	{{{naţionalitate}}}
Ocupaţie	{{{ocupaţie}}}

Nikolai Alexandrovici Berdiaev (în rusă Николай Александрович Бердяев) (n. 19 martie 1874, d. 24 martie 1948) a fost un filosof rus care s-a ocupat, între altele, de filozofia religiei.

Date biografice

S-a născut la Kiev într-o familie din aristocraţia militară. La 14 ani citeşte Critica raţiunii pure a lui Kant şi Fenomenologia spiritului a lui Hegel. Urmează şcoala de cadeţi din Kiev şi apoi Universitatea, unde se împrieteneşte cu Leon Şestov. Începând din 1894 se apropie de marxism. În 1901 este deportat la Vologda, în nord, împreună cu mai mulţi studenţi social-democraţi dar perioada marxistă a lui Berdiaev se apropie de sfârşit. În lucrarea sa Cunoaşterea de sine. Încercare de autobiografie filosofică spune: „Ştiu bine ce e marxismul, pentru că nu-l ştiu din afară, ci dinauntru, şi îmi provoacă chinuri.”

Devine preocupat de filosofia religiei. În 1907 se mută la Moscova, unde înfiinţează o „Societate filosofico-religioasă”, citeşte opera lui Vladimir Soloviov şi călătoreşte. În 1916 fondează revista Puti (Calea). Devine profesor de filosofie şi istorie la Universitatea din Moscova dar la scurt timp este arestat şi anchetat de serviciile de securitate sovietice. În septembrie 1922 Berdiaev este exilat de regimul bolşsevic, din motive ideologice, împreună cu încă 25 de intelectuali. Se stabileşte pentru doi ani la Berlin, unde întemeiază o „Academie Rusă de Filosofie Religioasă”. În 1924 se mută la Clamart, lângă Paris, ţine conferinţe în mai multe ţări, publică lucrări. Universitatea din Cambridge îi conferă titlul de „Doctor în teologie honoris causa”.

Lucrări principale

• Sensul creaţiei. Încercare de îndreptăţire a omului, Tübingen, 1927
• Un nou Ev Mediu, Paris, 1927
• Marxismul şi religia, Paris, 1931
• Creştinismul şi lupta de clasă, Paris, 1932
• Spirit şi libertate. Încercare de filosofie creştină, Tübingen, 1930
• Omul şi maşina, Paris, 1934
• Creştinism şi realitate socială, Paris, 1934
• Eul şi lumea obiectelor. O încercare de filosofie a singurătăţii şi comuniunii, Paris, 1934
• Despre menirea omului. Încercare de etică paradoxală, Paris, 1935
• Cinci medfitaţii asupra existenţei, Paris, 1936
• Originea şi sensul comunismului rus, Luzern, 1937
• Despre sclavia şi libertatea omului. Încercare de filosofie personalistă, Paris, 1946
• Spiritul lui Dostoievski, Paris, 1946
• O încercare de metafizică eshatologică. Creaţie şi obiectivare, Paris, 1946
• Dialectica existenţială a divinului şi omenescului, Paris, 1947
• Sensul istoriei, Paris, 1948
• Despre spiritul burghez, Paris, 1949-1950
• Adevăr şi revelaţie, Paris, 1954
• Filosofia inegalităţii, Lausanne, 1980