Søren Kierkegaard
Søren Aabye Kierkegaard (*5 mai 1813, Copenhaga - †11 noiembrie 1855, Copenhaga) a fost un filozof, scriitor şi teolog danez
din secolul al XIX-lea. Prin concepţia sa filozofică asupra
constrângerii omului de a-şi alege destinul, a exercitat o influenţă
hotărâtoare asupra teologiei şi filozofiei moderne, în special asupra filozofiei existenţiale.
Biografie
Se naşte la 5 mai 1813, în Copenhaga,
ca al şaptelea fiu al lui Michael Pedersen Kierkegaard şi al Anei
Sorensdatter Lund. Copilăria sa stă sub semnul pietismului auster şi
melancoliei tatălui. Tatăl său, un om profund religios şi obsedat de
sentimentul păcatului, a influenţat dezvoltarea tânărului Soeren în
direcţia unei melancolii religioase şi a unei imaginaţii fastidioase.
Studiază teologia intre anii 1830 şi 1840 la Universitatea din Copenhaga, susţinându-şi dizertaţia finală in iulie 1840 cu o teză despre ironia socratică. În acelaşi an, se logodeşte cu tânăra Regine Olsen, in vârstă de numai 18 ani. În octombrie 1841, din motive extrem de neclare, el rupe logodna.
Renunţă la intenţia de a se face pastor evanghelic, dedicându-se cu precădere filosofiei, şi pleacă la Berlin, pentru a audia cursurile lui Schelling. Reîntors la Copenhaga,
începe să publice articole, pamflete, aforisme şi parabole cu caracter
filosofic şi religios, criticând suficienţa clerului protestant danez.
Debutează editorial încă din 1838 cu lucrarea Af en endnu levendes Papirer ("Din hârtiile cuiva încă în viaţă"), o analiza critică necruţătoare a romanului Kun en Spillemand ("Un biet scripcar") al lui Hans Christian Andersen. Începând cu anul 1843,
gânditorul danez îşi intensifică activitatea prin publicarea unor
lucrări, al căror subiect variază între filozofie, psihologie, religie
şi chiar predici creştine. Cele aproape 40 de titluri apărute antum,
semnate cu pseudonim ori cu propriul nume, tematizează primatul
individului concret, istoric şi contingent asupra oricărei realităţi
depersonalizante şi imposibilitatea înglobarii fenomenului vital în
categorii abstracte şi exhaustiv explicative. Va publica şi o serie de
texte, de pamflete extrem de acide, in care atacă deschis şi demască
păgânismul şi ipocrizia mediului ecleziastic al contemporanilor săi.
În 1855 editează revista "Øieblikket" ("Clipa"), dar la inceputul lunii octombrie 1855 suferă o apoplexie cerebrală şi moare la 11 noiembrie 1855 într-un spital din Copenhaga.
Opera sa a exercitat o influenţă considerabilă, mai ales dupa primul
război mondial, fiind o sursă de inspiraţie pentru teologia dialectică,
existenţialismul filozofic şi creştin şi chiar asupra psihologiei
moderne.
Filosofia alegerii şi disperării
Soeren Kierkegaard - Desen de H.P.Hansen, 1854
Gândirea şi stilul de viaţă a lui Kierkegaard reflectă drama vieţii
filosofului, chinuit de paradoxul sfâşierii între un Dumnezeu
neînţeles, căruia i se supune, şi disperarea individului părăsit într-o
lume în care trebuie să existe, dar care i se refuză. Disperarea la
Kierkegared nu este agonie, ci pierderea individului. Omul trebuie
să-şi aleagă, respectiv să-şi determine destinul, lăsat singur, fără
speranţă, în haosul existenţei. În faţa dilemei "Ori, ori" (Enten - Eller, 1843), pentru a ieşi din plictiseala existenţei, pendulează între un hedonism rafinat şi o disperare fără mijloace de consolare.
Influenţa gândirii lui Kierkegaard
În cursul secolului al XIX-lea, influenţa gândirii lui Kierkegaard s-a exercitat numai asupra unor scriitori scandinavi, ca Henrik Ibsen şi August Strindberg. Abia un secol mai târziu, concepţiile sale filosofice se reflectă, în forme modificate, în scrierile reprezentanţilor filosofiei existenţiale, ca Albert Camus, Gabriel Marcel, Martin Heidegger, Jean-Paul Sartre, Karl Jaspers, precum şi ai "dialecticei negative" (Theodor Adorno. Şi scriitorul ceh Franz Kafka a fost profund influenţat de operele lui Kierkegaard.
În literatura română influenţa operei lui Kierkegaard a fost una
târzie, operele sale au început să circule abia în perioada
interbelică, îm limbile franceză, italiană sau engleză şi i-au
influenţat pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt, Jeni Acterian, Max Blecher etc. După 1947, romanele lui Nicolae Breban Don Juan şi Pândă şi seducţie au repus în circulaţie multe dintre ideile din Jurnalul seducătorului, emise de Kierkegaard.
Operele lui Kierkegaard au început să fie traduse în limba română începînd cu anii 90.
Opere filosofice selective
- Om Begrebet Ironi med stadigt Hensyn til Socrates (Despre conceptul de ironie cu referinţă permanentă la Socrate), 1841
- Enten-Eller (Ori - ori), 1843
- Frygt og Bæven (Frică şi cutremur), 1843
- Philosophiske Smuler eller en Smule Philosophi (Fărâme filozofice sau o fărâmă de filozofie), 1844
- Begrebet Angest (Conceptul de anxietate), 1844
- Forord (Prefeţe), 1844
- Gjentagelsen (Repetarea), 1843
- Stadier paa Livets Vei (Stadii pe calea vieţii), 1845
- Afsluttende uvidenskabelig Efterskrift til de philosophiske Smuler (Postfaţă neştiinţifică definitivă la „Fărâme filozofice"), 1846
- Kjerlighedens Gjerninger (Faptele iubirii), 1847
- Sygdommen til Døden (Boala întru moarte), 1849
- Indøvelse i Christendom (Iniţiere în creştinism), 1850
Opere filosofice selective traduse în limba română
- Şcoala creştinismului, traducere de Mircea Ivănescu, Bucureşti, Editura Adonai, 1991
- Jurnalul seducătorului, traducere din daneză de Kjeld Jensen şi Elena Dan, Bucureşti, Editura Scripta, 1992
- Legitimitatea estetică a căsătoriei, traducere din daneză de Kjeld Jensen şi Elena Dan, Bucureşti, Editura Maşina de scris, 1996
- Diapsalmata. Jurnalul seducătorului, traducere de Kjeld Jensen şi Elena Dan, Bucureşti, Editura Maşina de scris & Universal Dalsi, 1997
- Banchetul (in vino veritas), traducere din daneză de Kjeld Jensen şi Elena Dan, Bucureşti, Editura Universal Dalsi, 1997
- Scrisoare către un prieten, traducere din limba daneză de Kjeld Jensen şi Elena Dan, Bucureşti, Editura Maşina de scris, 1997
- Scrieri, I, Conceptul de anxietate, traducere din daneză de Adrian Arsinevici, Timişoara, Editura Amarcord, 1998
- Scrieri, II, Fărâme filosofice, traducere din daneză de Adrian Arsinevici, Timişoara, Editura Amarcord, 1999
- Scrieri, III, Repetarea, traducere din daneză de Adrian Arsinevici, Timişoara, Editura Amarcord, 2000
- Boala de moarte, traducere din limba germană de Mădălina Diaconu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1999; 2006
- Banchetul, traducere de Kjeld Jensen şi Elena Dan, Bucureşti, Editura Maşina de scris, 2000
- Vinovat? Nevinovat?, traducere de Alexandra Jensen si Elena Dan, Bucureşti, Editura Maşina de scris, 2000
- Frică şi cutremur, traducere din daneză şi prefaţă de Leo Stan, Bucureşti, Editura Humanitas, 2002
- Frică şi cutremur. Prefeţe, traducere din daneză Adrian Arsinevici, cuvânt înainte de Flemmings Harrits, Sibiu, Editura Honterus, 2007
- Opere, I, Din hârtiile unuia încă viu. Despre conceptul de ironie, cu permanentă referire la Socrate, traducere din daneză, prefaţă şi note de Ana-Stanca Tabaraşi, Bucureşti, Editura Humanitas, 2006
- Opere, II, Sau-sau (Un fragment de viaţă editat de Victor Eremita), traducere, introducere şi note de Ana-Stanca Tabaraşi, Bucureşti, Editura Humanitas, 2008
Bibliografie
- Grigore Popa, Existenţă şi adevăr la Søren Kierkegaard, Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1940; reeditare, Cluj, Editura Dacia, 1998
- Marguerite Grimault, Kierkegaard, Paris, Seuil, 1981
- Jacques Colette, Kierkegaard et la non-philosophie, Paris, Gallimard, „Tél”, 1994
- Theodor W. Adorno, Kierkegaard. Construction de l'esthétique, Paris, Payot, 1995
- Mădălina Diaconu, Pe marginea abisului: Søren Kierkegaard şi nihilismul secolului al XIX-lea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1996
- Patrick Gardiner, Kierkegaard, traducere de Laurenţiu Ştefan-Scarlat, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997
- Léon Chestov, Kierkegaard et la philosophie existentielle. Vox clamantis in deserto, traduction de T. Rageot et B. de Schloezer, Paris, Éditions Vrin, „Bibliothèque des textes philosophiques”, 1998
- Charles Le Blanc, Kierkegaard, Paris, Les Belles Lettres, 1998
- Gaetano Mollo, Dincolo de angoasă: educaţia etico-religioasă la Søren Kierkegaard, traducere de Christian Tămaş, Iaşi, Editura Ars Longa, 2000
- Hélène Politis, Kierkegaard, Paris, Ellipses, 2002
- Alastair Hannay, Kierkegaard: A Biography, Cambridge, Cambridge University Press, 2003
- Joakim Garff, Søren Kierkegaard: A Biography, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 2005
- Vincent Delecroix, Singulière philosophie: Essai sur Kierkegaard, Paris, Éditions du Félin, 2006
|
