Thomas Hobbes

Filozofi occidentali Filozofia secolului XVII
Thomas Hobbes
Nume - Thomas Hobbes
Naştere - 5 aprilie, 1588 Malmesbury, Wiltshire, Anglia
Deces - 4 decembrie, 1679 Derbyshire, Anglia
Şcoală/tradiţie - Contractul social, realism
Interese principale
Filozofie politică, istorie, etică, geometrie
Idei importante
fondatorul modern al tradiţiei Contractului social ; viaţa în starea naturală este "solitară, săracă, urâtă, dură şi scurtă"
Influenţe	A influenţat
Plato, Aristotel	Întreaga filozofie politică occidentală care a urmat

Thomas Hobbes (5 aprilie, 1588–4 decembrie , 1679) a fost un filozof englez, cel mai cunoscut pentru tratatul său Leviatanul (1651).

Hobbes a scris despre filozofie politică şi alte subiecte, oferind o definiţie a naturii umane ca o formă de cooperare auto interesată. A fost contemporan cu Francis Bacon şi cu René Descartes şi a scris un răspuns la Meditaţiile lui René Descartes .

Hobbes este unul dintre cei mai mare sistematicieni ai Raţionalismului şi un foarte bun cunoscător al filosofiei lui Descartes. Pentru a scăpa de Revoluţia engleză, Hobbes s-a mutat la Paris în perioada 1640-1651, întorcându-se în Anglia după căderea lui Cromwell.

Copilăria si educaţia

Hobbes s-a născut în Malmesbury, Wiltshire, Anglia pe 5 aprilie, 1588. Tatăl său, vicar de Charlton şi Westport, a fost forţat să părăsească oraşul, abandonându-şi cei trei copii în grija fratelui său Francis. Hobbes a fost educat la biserica din Westport de la vârsta de 4 ani, apoi s-a mutat la şcoala din Malmesbury şi după aceea la o şcoală privată condusă de tânărul Robert Latimer, absolvent al Universităţii Oxford. Hobbes a fost un elev bun, iar în 1603 a fost trimis la Oxford unde a intrat la Magdalen Hall (vezi Hertford College). Directorul de la Magdalen Hall a fost un Puritan foarte agresiv, John Wilkinson , care a avut o influenţă puternică asupra gândirii lui Hobbes.

La universitate, Hobbes se pare că a urmat o curriculă propie, nefiind atras de studiul scolastic. Hobbes nu şi-a complectat studiile universitare până în 1608, dar a fost recomandat de Wilkinson ca meditator pentru William, fiul lui William Cavendish, Baron de Hardwick (şi mai târziu conte de Devonshire), şi astfel a început legătura lui de o viaţă cu această importantă familie de nobili.

Hobbes a devenit însoţitorul tânărului William şi amândoi au luat parte la un mare turneu în 1610. Cu această ocazie, Hobbes a luat cunoştinţă de metodele ştiinţifice şi critice europeene, care contrastau filosofia scolastică pe care o studiase la Oxford. În aceea perioadă eforturile sale se îndreptau spre studiul atent al autorilor greci şi latini, rezultatul fiind grandioasa traducere a Istoriei războiului Peloponesian a lui Tucidide, pe care a finalizat-o în 1628 şi care a fost prima traducere a acestei lucrări în engleză. Hobbes credea că relatarea lui Tucidide despre războiul Peloponesiac demonstrează că o guvernare democratică nu poate supravieţui unui război şi nu poate asigura stabilitatea, şi de aceea este indezirabilă.

Hobbes nu şi-a concentrat eforturile asupra filosofiei până în 1629, deşi se întâlnea cu figuri din lumea literară ca Ben Jonson şi cu gânditori ca Francis Bacon. Angajatorul său Cavendish, devenit conte de Devonshire, a murit de ciumă în iunie 1628. Contesa văduvă l-a concediat pe Hobbes, dar el şi-a găsit în scurt timp un alt loc de muncă, tot ca meditator, de această dată pentru fiul lui Sir Gervase Clifton. Rămâne pe acest post, petrecând o mare parte a timpului la Paris, până în 1631, când îşi găseşte din nou de lucru la familia Cavendish, ca meditator al fiului fostului său elev. În următorii şapte ani, pe lângă munca de meditator, se preocupă de extinderea propriilor sale cunoştinţe de filosofie, trezindu-se în el curiozitatea pentru cele mai importante dezbateri filosofice. A vizitat Florenţa în 1636 şi mai târziu a fost unul dintre participanţii obişnuiţi la dezbaterile grupurilor filosofice din Paris, organizate împreună cu Marin Mersenne. Începând din 1637, Hobbes se consideră filosof.

Scrierile de filozofie politică

Filosofia lui Hobbes este strict nominalistă şi mecanicistă, excluzând teologia. Ea nu se preocupă decât de soarta obiectelor, naturale şi artificiale, adică create de om, care pot fi "calculate" raţional. Teoria sa cea mai de succes a fost ceea despre starea naturală şi contractul social (dreptul natural).

Prin opera sa principală, "Leviathan" (1651), Hobbes a devenit fondatorul filosofiei statale moderne. Dat fiind că în natură domneşte "războiul fiecăruia cu toţi ceilalţi"(homo homini lupus), oamenii încheie un contract social prin care transferă statului puterea şi competenţa. Legitimitate statului constă şi în datoria sa de a garanta securitatea.

Hobbes porneşte de la premiza că egoismul domină natura umană (omul pentru om este lup). De aici rezultă necesitatea apariţiei statului ca o creaţie artificială. Filozofia politică a lui Hobbes se mai ocupă şi de raportul stat (suveran) - individ (cetăţean), de notiunea şi rolul dreptului natural în societate şi de distincţia dintre drept (jus) şi lege (lex).