Confucius
Confucius (sau Kong Fu Zi) (n. 551 î.Hr., d. 479 î.Hr.), a fost un filozof chinez care a influenţat decisiv gândirea asiatică.
Biografie
Cele mai vechi date biografice, înserate în opera istoricului Sima
Qian, sunt deja impregnate de legendă. Descendent al unei familii
princiare din satul Song, Confucius a ocupat înalte funcţii oficiale la
curtea suveranilor Lu (actuala prov. Shandong), petrece călătorind cei 13 ani ai unui exil început in 496, revine apoi în Lu, unde îşi încheie viaţa.
Dobândind o mare faima ca învaţat şi dascăl, Confucius organizează o
şcoala la care s-au adunat potrivit tradiţiei, 3000 de elevi.
Discursurile, reflecţiile, aforismele culese de discipolii săi au fost
grupate in 20 de secţiuni ale lucrării „Cugetări” (Lunyu); aceasta este
singura dintre cele 5 opere clasice ale confucianismului la care
Confucius a colaborat personal. Confucius este prima personalitate a
culturii chineze care a pus bazele unei concepţii filozofice sistemice.
Gândirea sa este mai mult o doctrină etico-politică decât un sistem
filozofic propriu-zis, interesul practic depăşeşte ín preocupările sale
determinarea teoretică. Natura ar fi pătrunsă de o esenţă
divina-„cerească” - din care s-ar desprinde natura umană şi ea, în
ultimă analiză, tot „cerească”. Problema de la care a plecat Confucius
a fost modalitatea de guvernare care să asigure ordinea în stat şi
societate. Buna înţelegere între oameni şi ordinea în societate se
obţin numai prin desăvîrşirea interioară a individului şi prin
supunerea lui structurilor statale şi culturale existente. Realizarea
acestui ideal al desăvârşirii se face prin perfecta cunoastere a
trecutului istoric, prin respectarea riturilor, obiceiurilor şi
tradiţiilor ancestrale, prin subordonarea faţă de suveran si
instituţiile statului. Virtuţile admirate de Confucius rămân pietatea
filială, respectul faţă de frate, loialitatea, înţelepciunea, iubirea,
curajul - calităţi proprii modelului de viaţă al aristocraţiei.
Virtutea cardinală rămâne în ren (omenia, principiul iubirii umane). El
a lăsat fără răspuns întrebarea dacă omul este bun sau nu de la natură.
Din învăţătura sa s-au desprins diferite linii de găndire şi şcoli, fie
filozofice, fie religioase, confucianismul, devenit ideologia
oficială a monarhiei chineze în timpul celor două dinastii Han (206
î.Hr. - 220 d.Hr.) răspăndindu-se in antichitate şi în ev. mediu în
Corea, Pen.Indochina, Japonia.
Opera cea mai importantă a ce a influenţat in mod deosebit filozofia din Asia răsăriteană este Lunyu. Conţine patru elemente de bază a filozofiei lui Confucius:
- Umanitate (仁 ren),
- Dreptate (義 yi),
- Pietate (孝 xiao)
- Cavalerism (禮 li).
În afară de acestea prioritatea majoră este acordată învăţatului. Primul cuvânt din opera Lunyu fiind „învaţă":
| Original |
Pinyin |
traducere |
「学而时习之，
不亦悅乎？ |
Xue er shi xi zhi,
bu yi yue hu? |
Învaţă şi din timp în timp repetă,
nu-i aşa că-ţi produce bucurie? |
有朋自远方来，
不亦乐乎？ |
You peng zi yuan fang lai,
bu yi le hu? |
Când un prieten de departe soseşte,
nu-ţi produce la fel bucurie? |
人不知而不愠，
不亦君子乎？」 |
Ren bu zhi er bu yun,
bu yi junzi hu? |
Să nu fii recunoscut de lume,
cu toate acestea să nu fii întristat, nu este aceasta o purtare nobilă? |
Vezi: Confucianism
Literatură
- Carl Crow: Konfuzius. Staatsmann – Heiliger – Wanderer. Leipzig 1939 (Originaltitel: Master Kung)
- Die Lehren des Konfuzius − Die vier konfuzianischen Bücher,
Traducere şi explicaţii: Richard Wilhelm, prefaţă: Hans van Ess, Ausg.
chinesisch/deutsch, Verlag Zweitausendeins, Frankfurt am Main 2008, ISBN 978-3-86150-873-1. 1113 S.
- Xuewu Gu: Konfuzius zur Einführung. 2. Auflage. Junius, Hamburg 2002, ISBN 3-88506-361-1
- Volker Zotz: Konfuzius. Rowohlt, Reinbek 2000, ISBN 3-499-50555-X
- Heiner Roetz: Konfuzius. Beck, München 1995, ISBN 3-406-34641-3 (Denker 529)
- Wojciech Jan Simson: Die Geschichte der Aussprüche des Konfuzius (Lùnyǔ). Lang, Bern u. a. 2006, ISBN 3-03910-967-7 (Welten Ostasiens 10, zugleich: Dissertation Universität Zürich, 2002)
|
