Empedocle
Empedocle (c. 490 – c. 430 î.Hr.) a fost filosof grec presocratic.
Reprezentant al unei familii de frunte din Acragas (o colonie grecească din Sicilia, azi Agrigento),
Empedocle participă la răsturnarea regimului oligarhic din cetatea
natală şi, refuzând apoi să sprijine inaugurarea unui nou regim
autoritar, preferă să cutreiere întreaga Sicilie ca retor şi medic.
Din creaţia lui s-au păstrat fragmentar două poeme filosofice: Peri physeos (Despre natură) şi Katharmoi
(Purificări). Primul este consacrat evoluţiei materiei, de la formele
ei elementare, la alcătuirea universului şi la apariţia fiinţelor vii.
Al doilea, influenţat de gândirea pitagoreică, are ca temă sufletul
uman. Asemenea filosofilor naturalişti ionieni sau a lui Parmenide, Empedocle consideră că universul reprezintă doar formele pe care le ia physis (substanţa primordială) în transformările ei.
Empedocle identifică 4 elemente ca substanţe primordiale imuabile, eterne, necreate şi indestructibile:
care nu pot trece unul într-altul, ci se pot doar combina şi separa
mecanic. Din acest proces continuu de unire şi dispersare, rezultat al
acţiunii a două forţe universale ("puteri dominante" sau "principii"),
iubirea (philotes) şi ura (neikos),
reprezentări alegorice ale forţelor centripetă şi centrifugă, iau
naştere toate obiectele şi vieţuitoarele universului. Acţiunea acestor
două forţe este determinată de un principiu superior, numit de
Empedocle ananke (necesitate), concepută ca o esenţă a existenţei. La Empedocle, materia şi energia nu pot subzista separat.
Despre natură este, prin forţa poetică şi sugestivitatea
imaginilor, poate cea mai impresionantă creaţie literară a filosofilor
presocratici. Materialist, Empedocle a căutat şi în cercetările din
alte domenii ale ştiinţei
explicaţii raţionale, eliminând constant intervenţia zeilor
tradiţionali; a studiat apariţia plantelor, animalelor, a omului, fiind
considerat uneori un precursor al teoriilor biologice moderne.
Poemele sale filosofice, cu reale calităţi literare, au circulat şi
au fost citite până la sfârşitul antichităţii. "Vagabond exilat de
zei", cum se autoproclamă, Empedocle a fost unul dintre cele mai
cercetătoare spirite ale epocii, gândirea sa influenţându-i pe Democrit, Platon, Aristotel, Lucreţiu şi atrăgându-i peste secole pe Holderin, Nietzsche sau Freud.
| 
