Thales din Milet
Thales din Milet (Greacă:Θαλής ο Μιλήσιος) (c. 635 î.Hr. – c. 543 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic care a contribuit la dezvoltarea matematicii, astronomiei, filozofiei. Este considerat părintele ştiinţelor.
Repere biografice
Herodot, primul autor care-l menţionează pe Thales, afirmă că strămoşii lui Thales erau fenicieni, dar Diogenes Laertios
adaugă că cei mai mulţi scriitori îl prezintă ca aparţinând unei vechi
familii milesiene. Numele tatălui său era Examyes, nume obişnuit pentru
un cetăţean milesian, iar mama purta numele grecesc de Cleobulina.
Thales a murit la o vârstă înaintată în timpul unor manifestări
sportive din cauza unor călduri excesive. Pe mormântul său este o
inscripţie care spune: "Aici, într-un mormânt strâmt zace marele
Thales; totuşi renumita sa înţelepciune a ajuns la ceruri". Deşi nici
una dintre scrierile lui nu a fost găsită, cunoaştem munca sa din
scrierile altora.
Percepţia în epocă
Era nominalizat în toate listele tradiţionale ale celor "Şapte Înţelepţi", inclusiv în cea a lui Platon.
Avea o reputaţie de priceput om politic iar istoria relatată de Herodot
despre deturnarea cursului râului Halys atestă reputaţia şi capacitatea
sa de inginer.
Thales şi-a pus întrebări despre natura universului şi a dat răspunsuri care nu au luat în considerare zeii şi demonii. Renunţarea la mitologie
a fost un pas crucial în gândirea ştiinţifică şi a condus la o explozie
intelectuală care a durat sute de ani. Se pare că este primul care a
rupt tradiţia gândirii dependente de supranatural, trecând la real.
Thales a fost fondatorul filosofiei greceşti şi a Şcolii Milesiene a cosmologiştilor. A fost contemporan cu Solon şi Cresus.
Pentru că nu căuta întotdeauna răspunsuri la probleme practice, Thales
era văzut de unii oameni ca un om înţelept dar imprudent: o scriere a
lui Platon (Theaitetos)
ni-l prezintă căzând într-o fântână pentru că era prea ocupat să
studieze stelele. Totuşi, această aparent imprudentă observare a
stelelor a condus la aplicaţii practice în navigaţie: el a studiat
mişcarea stelelor din Carul Mic după care navigau fenicienii, după cum relatează Callimachos în Pfeiffer.
În plus, el a demonstrat caracterul practic al filozofiei sale când
şi-a folosit cunoştinţele ca să prezică o recoltă bogată de măsline şi
să pună monopol pe presele de ulei de măsline (cf. Aristotel, Politica).
Thales a călătorit foarte mult fiind implicat şi în comerţ. În
timpul călătoriilor sale, a adunat o mulţime de cunoştinţe pe care le-a
dat lumii greceşti. De exemplu, Herodot povesteşte cum a prezis eclipsa de soare din 584 î.Hr. folosind cercetările şi cunoştinţele dobândite de la preoţii babilonieni.
Apa ca arche
Thales a fost primul filozof grec care a introdus noţiunea de
element material primar al tuturor lucrurilor şi fenomenelor cosmice şi
pe care l-a identificat ca fiind apa. Importanţa apei în viaţă şi în
natură a fost, probabil, principalul motiv care l-a condus pe Thales la
această concluzie. În Teologia Orphică
este precizat că "apa există de la începuturi şi ea este materia din
care s-a solidificat pământul". Apa, aerul, focul sau orice alt
principiu a fost pentru filozofii presocratici rădăcina vieţii, a
sufletului şi, în general, puterea naturii vii. Vechii greci au numit
această putere "Fiesthe". Thales caută motivaţia mişcării acestei substanţe, presupunând existenţa unui suflet mişcător.
Apa thalesiana era o forma a "începutului" dar şi "începutul însuşi".
Thales presupunea că Pământul reprezintă un disc plan ce pluteşte
mereu pe ape, iar cutremurele de pământ sunt provocate de valurile apei
în vreme de furtună.
Matematica
În domeniu matematicii, Thales a adus geometria în Grecia, familiarizându-se cu ea în timpul călătoriilor sale în Egipt şi dezvoltând-o ulterior. Teoremele geometrice elaborate de el au constituit temelia matematicii greceşti.
Thales a demonstrat că:
- un cerc este împărţit în două părţi egale de diametru
- unghiurile bazei unui triunghi isoscel sunt egale
- unghiurile opuse la vârf sunt egale
- un triunghi este determinat dacă sunt date o latură şi unghiurile adiacente ei
- unghiul înscris într-un semicerc este unghi drept.
Atribuirea primelor patru teoreme lui Thales provine de la Proclos,
care se baza pe o afirmaţie a lui Eudemos. Cea de-a cincea teoremă este
citată din Diogenes din Pamphila din secolul I.
Teorema patru este asociată cu realizarea practică a măsurării distanţei dintre vasele de pe mare.
Hieronymus din Rhodos ne povesteşte cum a măsurat Thales piramidele din Egipt folosind umbrele (a determinat momentul zilei în care umbra noastră este egală cu înălţimea).
Diogenius Laertius,
în cartea "Vieţile şi opiniile marilor filozofi" ne spune că "Thales a
fost primul care a determinat cursa soarelui de la un solstiţiu la
celălalt şi a declarat că mărimea soarelui ar fi a 720–a parte din
cercul solar, şi mărimea lunii ar fi aceeaşi fracţie din cercul lunar.
Se spune că el a descoperit cele patru anotimpuri ale anului şi l-a
împărţit în 365 de zile".
Mitologia personajului
Thales a fost unul dintre cei mai importanţi oameni ai timpului său,
atât ca filozof şi om de ştiinţă cât şi ca om de stat şi legiuitor prin
maximele şi zicerile sale. Ca drept dovadă a acestui lucru stă mărturie
Plutarch care povesteşte că nişte pescari au găsit un tripod care ar fi aparţinut Elenei din Troia. Mergând la templul din Delphi,
preoteasa pythiană a lui Apollo le-a spus pescarilor să dea tripodul
celui mai înţelept om. Aceştia i-au dat tripodul lui Thales.
Avea orgolii temperate ironic. Se zice că obişnuia să spună că
mulţumeşte soartei pentru trei binefaceri: "Mult, pentru că m-am născut
om, şi nu animal, apoi, pentru că-s bărbat, şi nu femeie, şi al
treilea, pentru că sunt grec, şi nu barbar" (cf. Diogenius Laertius)
Tradiţia lui Thales
Thales este amintit de Plutarh (Solon) , Cicero (De divinatione), Seneca (Nat. Quaestiones), Plinius cel Bătrân (Natruralis Historia), Galenus (In Hippocratis. De humoribus), Clement din Alexandria (Stromate).
Thales este aproape uitat în Evul Mediu şi la începutul erei moderne,
împărtăşind astfel destinul tuturor presocraticilor. Se pierd multe dar
se păstrează ”elementologia”.
Kant spune în Logica
că cel "care introduce aplicarea raţiunii speculative şi de la care
pornesc primii paşi ai intelectului uman către cultura ştiinţifică este
Thales, întemeietorul şcolii ioniene. El a fost supranumit fizician, cu toate că a fost şi matematician, aşa cum, în genere, matematica precede întotdeauna filosofia" . Hegel în Prelegeri de istorie a filosofiei îi rezervă lui Thales câteva pagini de importanţă capitală. Apoi, în secolul XIX, apar multe istorii ale filosofiei în care Thales împreună cu alţi presocratici ocupă un loc de cinste.
La noi, Dimitrie Cantemir, în Divanul (1698)
îl citează pe ”Thalis” cu o presupusă maximă (neatestată de nici o altă
sursă) ”precum Thalis filosoful bine au cunoscut şi dzice: Focul,
muiarea şi marea, trei răutăţi deopotrivă”. Cosmologia elenă a lui Mircea Florian (1929) era cea mai aplicată şi cea mai modernă ”lectură” despre presocratici.
Vezi şi
Bibliografie
- Gheorghe Vlăduţescu, Thales din Milet, ed. Paideia, 2001
- W.K.C. Guthrie O istorie a filosofiei greceşti, ed.Teora, 1999
- Diogenes Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, ed.Minerva, 1997
| 
